Secunde Aurel Chiorean Secunde-mi răscolesc mecanic pașii, ca...

Secunde Aurel Chiorean

Secunde-mi răscolesc mecanic pașii, ca două aripi strânse-n așteptare, n-am altoit visările cu lașii, nu-mi neg durerea strânsă în nestare.

Mi-ești visul verii, navigând oriunde, sub luna ce se zbate-n vis și coarne, din fragezimea minții noastre crude, trezitu-mi somn, necotropit de goarne.

Mă strigă șoapta ce mi-era flămândă, ca într-o dospire, pașii mei de umbre, pădurea mea din miezuini flămândă, între hotare, infinite... sumbre.

Mă dor secunde, robe, hoți de lume, sub umbre academic îmbrăcate și prizonieri și comandanți în turme, un lanț de plumb, topit... fără carate.

Răspundeți la acest subiect

Acest site utilizează cookie-uri și alte tehnologii de urmărire pentru a face diferența între calculatoarele individuale, setările de servicii personalizate, scopurile analitice și statistice, personalizarea conținutului și difuzarea anunțurilor. Acest site poate conține și module cookie terță. Dacă continuați să utilizați site-ul, presupunem că acesta corespunde cu setările curente, dar le puteți modifica oricând. Mai multe informații aici: Politica de confidențialitate și de folosire a cookie-urilor