Să-mi lași... Aurel Chiorean Să-mi lași lumină cel puțin, o...

Să-mi lași... Aurel Chiorean

Să-mi lași lumină cel puțin, o lume a mea, în crâng la ușă, pământul tău, nu mi-e străin, al meu doar pare de cenușă.

Să-mi lași ce vrei, nici nu mai știu, cu pașii repezi prin noroaie, mă dojenește un dor să fiu, iubito, visul tău de ploaie.

Mă dor genunchii de închinat, când plâng sub ploile de scrum, mă spală una de păcat, dar tălpile îmi sunt de scrum.

Mă închin, deși nu-s vinovat, la porți în umbre tremurânde, doar un sărut eu ți-am furat, pe drumuri care duc, niciunde.

Să-mi lași iubirea ta în umbră, în stropi de ploaie sau în vânt, departe de tăcerea sumbră, văzduh de șoapte și pământ.

Răspundeți la acest subiect

Acest site utilizează cookie-uri și alte tehnologii de urmărire pentru a face diferența între calculatoarele individuale, setările de servicii personalizate, scopurile analitice și statistice, personalizarea conținutului și difuzarea anunțurilor. Acest site poate conține și module cookie terță. Dacă continuați să utilizați site-ul, presupunem că acesta corespunde cu setările curente, dar le puteți modifica oricând. Mai multe informații aici: Politica de confidențialitate și de folosire a cookie-urilor