Nu mă lăsa să plâng! Dă-mi ochii tăi iubite, căci astăzi...

Nu mă lăsa să plâng!

Dă-mi ochii tăi iubite, căci astăzi vreau să plâng Aşa cum n-am mai plâns de multă vreme... Acoperă-mi tristeţea cu frunzele din crâng Ce ne-au fost pat în nopţile supreme

Dă-mi astăzi o putere, s-adun râuri ce curg Şi să le pun în palma ta cea fină Să-ţi fiu nemărginirea aceluiaşi amurg Privindu-mă zâmbind, să-mi fii lumină...

De răni nu-mi este teamă mai mult decât mi-a fost De necrezut îmi pare azi durerea Zile şi nopţi, nebune, vor trece fără rost Spre miazănoapte alungând tăcerea

S-a stins uşor sărutul, dar noaptea n-a-nghiţit Puterea lui... e-n frunzele din crâng... Dă-mi ochii tăi iubite, cu-albastrul infinit Iubeşte-mă, nu mă lăsa să plâng!

Mariana Eftimie Kabbout

Răspundeți la acest subiect

Acest site utilizează cookie-uri și alte tehnologii de urmărire pentru a face diferența între calculatoarele individuale, setările de servicii personalizate, scopurile analitice și statistice, personalizarea conținutului și difuzarea anunțurilor. Acest site poate conține și module cookie terță. Dacă continuați să utilizați site-ul, presupunem că acesta corespunde cu setările curente, dar le puteți modifica oricând. Mai multe informații aici: Politica de confidențialitate și de folosire a cookie-urilor