Lămurire Aurel Chiorean Nu sunt un șoim, tu nu mi-ești pradă, purtând...

Lămurire Aurel Chiorean

Nu sunt un șoim, tu nu mi-ești pradă, purtând în viață două roluri, tu nu ești floare, eu nu-s spadă, pășind în altă viață goluri.

Pășim mereu pământul ud, eu ca nebun, tu ca regină, la porțile care ne-ascund, purtând mereu aceeași vină.

Tu vii din ceruri ce-s divine, eu poate invers anotimp, o zi din vară vrea să aline, clepsidra răsturnată-n timp.

Mă simt nesfârtecata minte, sărut la poartă... ca tipar, mai fug din mine în cuvinte, în drum spre veșnicul altar.

Am răni, le-am îngropat în timp, când mă luptam ierni, primăveri, dar mi-am lăsat un anotimp, pe masa de cântat tăceri.

Răspundeți la acest subiect

Acest site utilizează cookie-uri și alte tehnologii de urmărire pentru a face diferența între calculatoarele individuale, setările de servicii personalizate, scopurile analitice și statistice, personalizarea conținutului și difuzarea anunțurilor. Acest site poate conține și module cookie terță. Dacă continuați să utilizați site-ul, presupunem că acesta corespunde cu setările curente, dar le puteți modifica oricând. Mai multe informații aici: Politica de confidențialitate și de folosire a cookie-urilor