IRISUL. Cum il plantam si ingrijim?

Daca vreti fluturi multicolori si arome invidiate de cei mai pretentiosi parfumeri, plantati in gradina IRISI! Din zori de primavara pana in miez de mai, aceste plante, pe cat de elegante, gratioase, superbe, spectaculoase pe atat de modeste in pretentii, vor colora gradina voastra in nuante pastelate, irizante, puternice sau stralucitoare.Irisul germanica fie ca este scund, mediu, inalt sau voluminos, va sta la loc de cinste si sub forma de bordura, si in plan secund, fie singur in colturi luminoase de gradina, sub conifere, laolalta cu rodhodendronii, bulboasele, etc, pentru ca se potriveste cu oricine din lumea vegetala. Apoi, dupa ce florile se vor fi trecut, sulitele frunzelor de un verde crud, sau inchis, de un verde pastel sau dungate, vor tine companie plantelor perene si anuale de vara si toamna.Doar este un cavaler.Ingrijire: Irisul de gradina nu este o planta pretentioasa: are nevoie de un sol (neutru sau usor acid, Ph 5-6) nu neaparat bogat cat bine drenat (sa nu balteasca apa), sa fie hranit (cu „supa” de buruieni, adica buruieni macerate timp de 7-10 zile, in dilutie cu apa de 1:3 si cenusa de lemne, cam 50 gr/1m2), din cand in cand, adica inainte de inflorire si, a doua oara, dupa ce florile s-au trecut; florile fanate vor fi indepartate si vom avea grija sa indepartam tijele cand perioada de inflorire s-a sfarsit.Important de stiut: inainte de hranire solul se va uda bine, pentru ca elementele hranitoare din solutiile administrate sa fie usor asimilabile. Udarea se face in functie de gradul de intensitate al precipitatiilor. In verile sau perioadele de uscaciune prelungita vom avea grija sa udam din abundenta, dar nu prea des. Tufele vor fi intretinute indepartand (apoi arse), frunzele uscate, arse sau bolnave. Tufele de irisi vor fi divizate o data la 4-6 ani, pentru a pastra planta viguroasa si a nu permite degenerarea.Irisii germanica sunt rezistenti la ger. Cu toate acestea este bine, ca inainte de venirea gerurilor, sa-i acoperim cu un strat de mulci din turba uscata, compost sau chiar pamant, apoi cu un strat de frunze uscate, scoarta de copac, ace sau ramuri de conifere.Inmultire si plantare: Irisii se inmultesc prin seminte sau prin divizare, de regula toamna tarziu, dupa ingalbenirea frunzelor, sau primavara devreme inainte de pornirea in vegetatie. De fapt, irisul, fiind o planta tare cumsecade si nepretentioasa, va putea fi divizata, transplantata, in orice perioada a sezonului, chiar si in cea de inflorire.Inmultirea prin seminte este un pic mai complicata; de regula, de acest mod de inmultire se ocupa amelioratorii.Oricum, prin insamantare putem avea placuta surpriza de a ne trezi cu alt ceva decat ne-am asteptat, pentru ca trasaturile „parintelui”, in general, nu trec si la viitorii „copii”.Inmultirea prin divizare este benefica pentru planta. Se preleveaza bucati din rizom cu 1-2 radacini bine formate si un „evantai” de 2-4 frunze, care se vor scurta pe sfert.Cand se planteaza, rizomul trebuie sa fie partial expus, adica partea de sus, „cocoasa” sa fie scoasa la suprafata. Se face o groapa pe fundul careia se face o movilita, pe care se rasfira radacinile, se acopera cu pamant si se taseaza bine. „Cocoasa”, adica partea de rizom ramasa la suprafata, se va acoperi partial cu nisip. Vom avea urmatoarea situatie: radacinile in pamant, rizomul in culcus de nisip. Se uda bine si gata. Se planteaza la o distanta de 12-50 cm unul de altul, pentru a lasa destul loc frunzelor sa se dezvolte (la irisii de talie mare, distanta va fi de 50-80cm). Ca un secret in reusita plantarii este urmatorul sfat: intotdeauna”cocoasa” trebuie sa fie indreptata spre soare (spre sud). In felul acesta, rizomul va fi mereu incalzit, ferit de prea multa umezeala si rasfatat de soare.Boli si daunatori: In general irisul este rezistent, dar poate sa apara: inmuierea rizomilor cand rizomii sunt stricati si urat mirositor. In acest caz se indeparteaza rizomii respectivi si odata cu ei si frunzele ingalbenite pt a preveni raspandirea bolii. Aceasta neplacere poate fi evitata prin mentinerea plantelor in mediu lipsit de prea multa umezeala (exceptie fac irisii de apa, ensata si sibirica), si prin pudrarea, din cand in cand cu cenusa de lemn sau praf de carbune.Pete maronii pe frunze cauzate de mucegai: este cea mai comuna boala. In acest caz, pentru a preintampina o astfel de situatie vom tunde irisul, toamna, la aproximativ 5 cm de la nivelul solului. Printre daunatori se numara melcii si limacsii (vom presara cenusa si/sau coji de ou maruntite, ace de conifere, zat de cafea) si musca irisului, care este atat de vorace incat ne poate lasa fara flori. De aceea, primavara devreme, inainte de luna mai (cand acest daunator isi incepe plimbarile in cautarea depunerii oualor), vom stropi cu un insecticid sistemic, ex. Decis. In timpul anului vom planta pe langa irisi calendula (galbenele) si craite, care vor indeparta acest dusman de la preferatii nostri.

Răspundeți la acest subiect

Acest site utilizează cookie-uri și alte tehnologii de urmărire pentru a face diferența între calculatoarele individuale, setările de servicii personalizate, scopurile analitice și statistice, personalizarea conținutului și difuzarea anunțurilor. Acest site poate conține și module cookie terță. Dacă continuați să utilizați site-ul, presupunem că acesta corespunde cu setările curente, dar le puteți modifica oricând. Mai multe informații aici: Politica de confidențialitate și de folosire a cookie-urilor