În căsuța de la țară, Pe băncuța de la poartă, Ştergând...

În căsuța de la țară, Pe băncuța de la poartă, Ştergând ochii cu năframa, O măicuță stă şi-aşteaptă..

Cine ştie câte lacrimi, Sunt ascunse in năframă.. Şi câtă iubire-ncape, Într-o inimă de mamă..?

Plânge inima, suspină, De-ai putea să storci naframa; Griji, nevoi, suspin şi teamă, Toate le trăieşte mama.

Cât efort si câtă trudă, Numai tu măicuță ştii, Cât munceai şi zi şi noapte, Să hrăneşti, să creşti copii..

De-ai fi împărat sau rege, Preşedinte, om de seamă,.. Esti sărac pe lumea asta, Dacă n-ai cui spune....Mamă!..

Domnul a creat pământul, Cerul, apele şi toamna. N-ar fi fost desăvârşite, De n-ar fi creat şi mama!

In căsuța de la țară, Unde am crescut şi eu, Mama stă la gura sobei, De vorbă cu Dumnezeu.

Şi o spun cu îndrăzneală, Caci prea bine mi-am dat seama: Cel mai Sfânt cuvânt din lume, După Dumnezeu, e MAMA!!!!!!

Autor: Licuța Pântia

https://www.facebook.com/Plai.Mioritic/photos/a.184735482118990/185360302056508/type=3

Răspundeți la acest subiect

Acest site utilizează cookie-uri și alte tehnologii de urmărire pentru a face diferența între calculatoarele individuale, setările de servicii personalizate, scopurile analitice și statistice, personalizarea conținutului și difuzarea anunțurilor. Acest site poate conține și module cookie terță. Dacă continuați să utilizați site-ul, presupunem că acesta corespunde cu setările curente, dar le puteți modifica oricând. Mai multe informații aici: Politica de confidențialitate și de folosire a cookie-urilor