FERTILIZATORI ORGANICI CARE SE POT PREPARA ACASA

FERTILIZATORI ORGANICI CARE SE POT PREPARA ACASA 2

Ceaiul de alge Daca locuiesti aproape de mare, poti sa beneficiezi de acest fertilizator bogat in substante hranitoare. Inainte de a le pune pe sol sau in compost, algele trebuie spalate de sare. Reteta: se aduna alge cat sa umple jumatate dintr-un vas, se spala de sare si se acopera cu apa. Se lasa sa stea aproximativ 3 luni. Inainte de utilizare se ia din solutia rezultata o jumatate de cana si se dilueaza in 10 litri de apa. Daca nu este suficient de diluata, poate arde plantele. Cu aceasta solutie se stropesc frunzele sau se uda pamantul.

Coaja de banane Azotul da verdele plantei, fosforul da rodul plantei si potasiul da imunitatea plantei, de aceea avem nevoie ca ingrasamant natural de coaja de banana sau alte materiale naturale care contin potasiu. Se stie ca rosiile sunt un mare rezervor de potasiu necesar inimii noastre, deci, mai ales la rosii e bine sa adaugam cojile de banane tocate marunt si adaugate in gropile pe care le pregatim sa le plantam. Ingrasamintele verzi Sunt diferite plante, mai ales leguminoase, care se cultiva in mod special, singure sau in amestec, pentru a imbunatati calitatea solului.

  1. Leguminoase: bob, maazre, mazariche, lupin, fasolita, soia, trifoi, sulfina (Mellilotus officinalis), etc.
  2. Brassicacee (Crucifere): rapita, mustar etc.
  3. Graminee: secara, triticale (hibrid grau/secara) si ovazul in amestec cu leguminoase anuale. Avantajele folosirii ingrasamintelor verzi • in cursul cresterii, se comporta ca un mulci viu; • absorb substante nutritive, impiedicand spalarea lor; • odata incorporate in sol, elibereaza aceste substante nutritive; • radacinile plantelor verzi au un efect pozitiv asupra solului. Se recomanda ca aceste ingrasaminte sa fie tocate marunt, sa fie uniform imprastiate pe teren si sa nu se introduca direct in sol, ci numai dupa o perioada de compostare la suprafata. Partile de planta (radacini, frunze, tulpini) ramase pe teren dupa recoltare constituie o sursa de humus. Dezavantajele folosirii ingrasamintelor verzi • costurile relativ mari cu infiintarea, recoltarea si incorporarea culturilor • efectele de blocare a azotului mineral • intensificarea mineralizarii materiei organice din sol. Mulciul Reprezinta acoperirea solului cu materii organice: resturi vegetale, paie sau frunze, etc. Descompunerea materialelor din mulci duce la cresterea cantitatii de materie organica din sol.

Scoarta de copac maruntita Reprezinta atat un strat protector, cat si un ingrasamant natural. Inainte de a aduce si imprastia ingrasamantul natural, pamantul din gradina trebuie afanat, iar buruiana deja crescuta – taiata imediat, altfel mai tarziu va veti lovi din nou de ea. Trebuie sa fie asternut un strat cel putin la fel de gros cat un pumn: 5-7 cm. In cazul in care exista multe resturi de lemn, are o influenta negativa asupra plantelor, deaoarece in procesul de mucegaire retine foarte mult azot. Foarte important este ca acest produs sa nu fie tratat chimic.

Turba Se extrage din turbariile care se formeaza in regiunile cu umiditate mare – in zonele inalte, turbarii inalte sau in zonele joase, turbarii joase sau de mlastina. Cafeaua Plantele carora le place aciditatea (rosii, afine, trandafiri, azalee) le face bine un ingrasamant din cafea macinata amestecata cu pamant, care se azeaza pur si simplu pe pamant inainte de udare. Sau amesteca 6 cani de cafea macinata cu 18-20l de apa si lasa-l 2-3 zile, apoi satureaza solul din jurul plantelor cu acest lichid.

Cojile de ou Calciul face parte din substantele nutritive secundare necesare plantelor sa creasca. Coaja de ou contine 95% carbonat de calciu. Retete: • cojile de ou sfaramate se pot pune in gramada de compost • cojile de ou se usuca, se macina cat mai bine si se incorporeaza in sol, la baza plantelor • cojile de ou pisate pot fi amestecate in pamantul utilizat la insamantare • la rosii, se foloseste o portie de coji uscate in groapa de plantare (se poate preveni putregaiul florilor) • coji de oua zdrobite se pot pune in cerc, in jurul unor plante mai tinere, la baza, pentru a descuraja melcii sau viermii sarma, acestia fiind incomodati de marginile ascutite ale cojilor • se mai poate folosi apa in care au fiert ouale – se raceste si se uda orice planta • poate corecta orice teren, al carui sol este acid, incorporand cojile uscate si pisate in sol (pe teren intins se foloseste varul). Faina de coarne Se adauga in amestecul de pamant, in cantitate de 2-3 grame la 1 kg pamant.

Faina de oase Se recomanda prioritar pe solurile cu reactie acida sau neutra. Faina de sange Se adauga in amestecul de pamant, in cantitate de 2-3 grame la 1 kg pamant. Biohumusul Este obtinut cu ajutorul râmelor din dejectiile animaliere si resturile vegetale din ferme, fiind cel mai puternic competitor al ingrasamintelor chimice ca performanta fertilizanta, dar mai ales ca pret. Dejectiile animaliere pot fi de bovine, porcine, cabaline, ovine etc.

Calitatile biohumusului • contine toate cele 16 elemente de care plantele au nevoie (concentratia azotului, fosforului, potasiului, magneziului, calciului şi ale altor elemente benefice este de cateva ori mai mare decat in cel mai bogat sol), • are un pH neutru, • imbunatateste aerarea solului, • nu aglutineaza, • pastreaza umiditatea necesara, • reduce nevoia de apa, • permite un excelent drenaj al solului, • nu contine seminte de buruieni sau substante care impiedica cresterea plantei. Biohumusul a fost clasificat in doua categorii: • biohumus • vermicompost Biohumusul contine doar excrementele râmelor, pe cand vermicompostul contine, pe langa excrementele râmelor, si 50-60% hrana neconsumata de catre rame, din care cauza este inferior calitativ biohumusului. Procesul de compostare cu viermi poate fi descris astfel. Resturile vegetale – ca paie, fan, frunze cazute, resturi vegetale de mancare, compost – se amplaseaza intr-o cutie sau lada de plastic destinata compostarii. Lada trebuie sa aiba un drenaj bine asigurat, orificiile din dosul lazii vor permite surplusului de apa sa se scurga, si substratul sa ramana doar umed. Substratul aranjat in lazi, se lasa vreo cateva zile pentru a verifica daca temperatura acestuia nu creste brusc, in cazul in care temperatura creste si apare miros neplacut, este un indiciu ca acesta nu este conditionat bine si au inceput procese de fermentare anaeroba. Substratul in acest caz se afaneaza bine si se lasa cateva zile sa se raceasca. In caz contrar, viermii introdusi in substrat vor muri, temperatura critica pentru viata fiind de 32 grade Celsius. La urmatoarea etapa se introduc viermii la suprafata substratului, iar in cateva minute acestia vor disparea de pe substrat. La substrat se mai adauga putin pamant sau nisip; acesta trecand prin intestinul viermilor, participa la macerarea hranii. Viermii pot procesa in 24 de ore o cantitate de substrat egala cu masa corpului lor. Ating maturitatea sexuala la 3 saptamani si populatia de viermi se dubleaza la o luna, o luna si jumatate, dupa care creste in progresie geometrica. Viermii sunt hraniti cu regularitate adaugand substrat in lada de compost. La formarea totala a compostului cu obţinere de biohumus, acesta are un miros placut de sol si o culoare inchisa. Viermii se colecteaza, si se refolosesc la urmatoarele cicluri de compostare. Viermii mai mari pot fi folositi pentru pescuit sau ca hrana pentru pesti din iazuri artificiale, iar cei mici sa fie lasati la compostare. Puteti incerca sa obţineti biohumus chiar acasa aruncand resturile bucatariei de la curatarea legumelor si fructelor intr-o lada destinata compostarii si adaugand viermi in aceasta. Procesul de compostare dureaza in jur de 3-4 luni si va rasplateste cu un adaos minunat pentru florile de camera.

Compostul Este un ingrasamant natural intotdeauna la indemana, si o metoda foarte buna de a recicla o mare parte din resturile naturale, de a reduce volumul de gunoi menajer. Un aport regulat de compost compenseaza pierderea humusului si reda solurilor cultivate fertilitatea lor naturala. Este mai sarac in azot, dar mai bogat in celelalte elemente fertilizante (P2O5 – oxid de fosfor, K2O – oxid de potasiu, CaO – oxid de calciu). Cum se face compostul – conditiile unui compost reusit Pentru a obtine un compost reusit, trebuie sa tineti cont de trei elemente esentiale: • o drenare a apei si un grad de umiditate adecvate, • o buna aerisire • resturi corect alese. Compostul reprezinta produsul final al biodegradarii controlate (compostarii) a deseurilor organice de natura vegetala sau animala. Este un produs stabil, igienizat si bogat in humus, ce poate fi utilizat ca ingrasamant, amendament sau suport de cultura. Coeficientul de mineralizare a humusului este 1,67-1,75%, iar pentru compensarea pierderilor anuale de 1% humus trebuie sa aplicam 10 t/ha/an compost fermentat (10kg/m2), iar cresterea de la 2 la 3% humus va fi realizata in 10 ani daca se aplica 40 t/ha compost fermentat (4 kg/m2/an). Parametrii compostarii Fiind o biodegradare controlata, microorganismele responsabile desfasoara o activitate complexa, conditionata de patru parametri esentiali: • Oxigenarea: Procentul de oxigen trebuie sa fie suficient de ridicat (20% in mediu). Scaderea lui sub 5% indica aparitia anaerobiozei • Caracteristicile fizico-chimice ale produselor supuse compostarii: Raportul adecvat C/N (carbon/azot) se situeaza in jur de 25/1 pana la 30/1 si trebuie diminuat prin compostare pana la valori de 10:1 – 12: 1 • Temperatura: Este parametrul cel mai bine perceput in compostare, ea asigurand igienizarea-distrugerea germenilor patogeni si a semintelor de buruieni • Umiditatea: Este necesara vietii microorganismelor; o umiditate de 40-70% este optima. Fazele procesului de compostare • Fermentare/descompunere. Presupune degradarea rapida a materiei organice proaspete de catre microorganisme cu degajare de caldura, iar prin mentinerea temperaturii de 60ºC timp de 4 zile se realizeaza igienizarea compostului. Aceasta activitate bacteriana necesita o aprovizionare cu apa si oxigen. Aceasta faza dureaza cateva zile pana la cateva saptamani. Se observa, odata cu reactiile metabolice de degradare, o scadere in volum (de 30-50%) si greutate (40-60%) din cantitatea initiala, prin pierderea apei si dioxidului de carbon. • Maturare. In aceasta faza are loc biosinteza lenta a humusului, care nu necesita nici apa, nici oxigen si poate dura cateva luni pana cand se atinge gradul de maturare urmarit. Efectele aportului de compost asupra solului Aportul compostului are efecte benefice asupra solului manifestate atat fizic si chimic, cat si biologic. Efectele fizice: • Culoarea inchisa a solului (datorata humusului) modifica comportamentul termic al acestuia si de asemenea devine mai bun absorbant al luminii cu influenta benefica in cresterea vegetala; • Stabilitatea structurala si porozitatea mai buna faciliteaza cresterea radacinilor si implicit dezvoltarea vietii biologice (cresterea activitatii bacteriene a solului); • Retentia mai buna a apei de catre sol limiteaza eroziunea; • Aportul de compost pe solurile argiloase (12: 1) permite o imbunatatire a drenajului. Efectele chimice: • O mai buna reglare a cantitatii de elemente nutritive pentru plante; • Putere de tamponare ridicata (pH); • O imbunatatire a puterii de retentie a solului in ce priveste ionii minerali sau organici; • O actiune ce implica reactii chimice care elibereaza energie (oxidarea carbonului si hidrogenului); • Franarea acidifierii solului.

Efectele biologice: • Aportul humusului reprezinta sursa de nutritie pentru flora si fauna solului; • O actiune nutritiva progresiva, • Mineralizarea azotului, • Eliberarea fosforului si sulfului.

Cenusa Contine foarte mult potasiu si carbonat de calciu. Compozitia cenusii variaza foarte mult in raport cu felul plantei arse, ca si cu varsta acesteia precum si cu conditiile de sol pe care a crescut aceasta. Cenusa este un ingrasamant cu potasiu, dar contine si alte elemente si de aceea are un aport nutritional mult mai bun decat ingrasamintele de fabrica pe baza de potasiu. Cenusa provenita de la floarea soarelui si hrisca are aproape acelasi procent de potasiu ca si ingrasamintele de fabrica cum ar fi sarea potasica. Cenusa de lemne, intrucat nu contine clor, este mai buna ca ingrasamant cu potasiu decat ingrasamintele de fabrica, care pe langa potasiu au si clor. Se poate folosi ca fertilizator, insa numai cenusa care a rezultat din arderea lemnelor, a diverselor plante si materiale naturale. Nu se foloseste cenusa obtinuta din arderea unor produse toxice, a plasticurilor, carbunilor etc. Cenusa care se obtine in urma arderii lemnelor, paielor, cocenilor, tulpinilor de floarea soarelui contine o insemnata cantitate din substantele nutritive. De regula plantele tinere dau mai multa cenusa decat plantele batrane. O data la 2-3 saptamani se imprastie cenusa intr-un strat foarte subtire de cativa milimetri pe suprafata solului si se sapa usor acolo unde e posibil. Nu se pune mai multa cenusa fiindca poate arde plantele. Pe solurile acide, datorita continutului de calciu si de alte substante lesietice (bazice), cenusa contribuie la scaderea aciditatii pamantului. Ca ingrasmant, cenusa se foloseste inainte de insamantare odata cu afanarea, la insamantare pe randurile plantelor sau la cuib, precum si in timpul vegetatiei sub forma de pulbere sau in solutie. Dozele anuale sunt diferite in functie de felul cenusei, insusirile pamantului si metoda de introducere in sol. Inainte se insamantare se folosesc in medie 600-1000 kg/ha pentru radacinoase (sfecla/morcovi) si tuberculifere (cartofi) si 1000-1200 kg/ha pentru plantele textile (in, canepa) sau uleioase (floarea soarelui). Pe solurile podzolice e recomandat ca dozele sa fie mai mari decat pe solurile acide si cand se insamanteaza ierburi – lucerna, trifoi. Ca ingrasamant in timpul vegetatiei: 300-500 kg/ha la cuib sau pe randurile plantelor, 50-100kg/ha la semanat. Semintele se tavalesc prin cenusa si apoi se seamana sau se face o solutie din 1 parte cenusa si 5-10 parti apa si se lasa cateva ore semintele la inmuiat dupa care se lasa putin sa se usuce si apoi se seamana. Se poate spune ca toate plantele se bucura de aplicarea cenusii ca ingrasamant. Ea trebuie aplicata insa la plantele care o valorifica mai bine, adica mai intai la cele care nu suporta clorul, apoi la radacinoase si apoi la culturile semincere. Actiunea cea mai mare se manifesta pe solurile nisipoase, apoi pe cele nisipo-lutoase, inmlastinate, turboase si solurile de lunca.

https://www.facebook.com/permalink.php?story_fbid=206928209660844&id=100010309984366

Răspundeți la acest subiect

Acest site utilizează cookie-uri și alte tehnologii de urmărire pentru a face diferența între calculatoarele individuale, setările de servicii personalizate, scopurile analitice și statistice, personalizarea conținutului și difuzarea anunțurilor. Acest site poate conține și module cookie terță. Dacă continuați să utilizați site-ul, presupunem că acesta corespunde cu setările curente, dar le puteți modifica oricând. Mai multe informații aici: Politica de confidențialitate și de folosire a cookie-urilor