Cresterea si ingrijirea crinilor

Genul de flori Lilium are originea în multe zone de pe glob, începând cu Extremul Orient și Asia Centrală, până în America și Europa. Cuprinde foarte multe specii cu comportamente diferite după zonele din care provin. Toate sunt specii perene cu bulbi solzoși și tulpini drepte îmbrăcate în frunze. Florile sunt tipice acestui gen de plante, dar au culori și forme particulare fiecărei specii. Unele sunt parfumate, altele sunt fără miros, dar prevalează forma, culoarea și aspectul. Floricultorii le-au clasificat atât după aspectul florilor cât și după origini. După cum sunt florile întâlnim: a) Specii cu floarea trompetă și perpendiculară pe ax, ca de exemplu la L. candidum (crinul fecioarei), L. longiflorum (crinul Paștelui), L. regale (crinul imperial), L. auraticum cu bulbi galbeni și flori albe cu dungi și puncte. b) Specii cu florile cu codițe lungi (lung-pedunculate), larg deschise și poziție pendulă (atârnătoare) față de ax, cum sunt L. speciosum cu 8-10 flori mari, sau L. tigrinium (crin tigrat) sau L. superbum originar din America de Nord, cu tulpini înalte și flori roșii. c) Specii de crini cu flori cupă, îndreptate în sus, cum este crinul portocaliu (L. aurantiacum) și L. bulbiferum cu flori roșii – L. bicolor Lolly Pop etc. d) Specii de crini cu flori tubulare, lungi și larg deschise – o categorie neinteresantă floristic, ca Lilium canadense,L. martagon sau L. amabile. O altă clasificare după origini și hibrizi cuprinde: 1. Hibrizi asiatici – un grup numeros cu flori mari de diferite forme și culori. 2. Hibrizi martagon cu flori mici și varietăți puține. 3. Hibrizi orientali cu flori mari ca un castronaș, cum sunt crinii Stargazer, Imperial Silver, Tiger etc. 4. Hibrizi candidum cu 3 flori galben-crem și parfumate, cu antere roși. 5. Hibrizi americani din specii americane, ca de exemplu L. pardalinum cu flori piramidale. 6. Hibrizi trompetă cum sunt African Queen, Black Dragon. Mulți cultivatori amatori consi-deră crinul drept plantă dificilă. Dacă solul nu este bine drenat, bulbii putrezesc. În prezent s-au creat hibrizi care au vigoare și rezistă la boli. Mulți crini se pretează să fie crescuți în ghivece mai ales că sunt și crini pitici, dat sunt și specii cu înălțimi mari (uriași) de peste 2 m (L. triumphador). Bulbii de crini sunt pereni, solzoși și cu disc bazal care reprezintă de fapt tulpina modificată și compactată. Solzii reprezintă, de asemenea, frunzele modificate care depozitează hrana pentru tulpina aeriană și pentru flori. Trebuie să aveți în vedere că bulbii au nevoie să-și păstreze intacte rădăcinile și turgescența solzilor și niciodată să nu fie expuși uscării în timpul sortării și stocării. Imediat ce ați scos bulbii, îi veți acoperi cu turbă, nisip sau alt material reavăn. Bulbii trec printr-un repaus biologic care trebuie respectat și totodată au nevoie să treacă printr-o perioadă de frig, în condiții naturale de -1 până la -2 grade Celsius, când nu sunt condiții de încălzire. O temperatură mai ridicată conduce la reducerea numărului de flori și chiar uscarea lor în teacă. Cultivarea bulbilor de Lilium în octombrie-noiembrie este mai favorabilă decât primăvara. Pentru înflorire crinii au nevoie de zile luminoase lungi, specifice lunilor iunie-iulie. Aveți în vedere că excesul de umezeală (băltirea) dăunează rădăcinilor și bulbilor. Crinii nu suportă calcarul (o excepție este L. aurantiacum). Din experiență proprie vă recomand să nu îngrășați terenul cu bălegar, acolo unde cultivați crini, căci bulbii pot putrezi. Îngrășarea se face în anii anteriori. Nici pământul negru de florărie pentru ghivece nu este prea bun pentru crini, deoarece menține umiditatea și favorizează putrezirea rădăcinilor și a discului bazal. Pământul să fie grunjos și nisipos. Bulbii se scot și se separă la 3-4 ani și numai în perioada de repaus vegetativ, anume când tulpinile încep să se usuce (adică toamna) când se face și replantarea lor imediat. Solzii nu trebuie să se desprindă de disc. Excepție de plantare este la crinul fecioarei (L. candidum) sau zambac, la care separarea se face vara în august, pentru a da posibilitatea să-și formeze o rozetă de frunze până vine frigul, cu care iernează bine. Plantarea pe soiuri, după mărimea bulbilor și înălțimea speciilor, în grupuri, face o cultură uniformă și atrăgătoare. Plantarea de toamnă a bulbilor se face la adâncimea de 15-20 cm cu nisip grosier la fundul gropii. Înmulțirea crinilor este posibilă și prin butași de solzi, cum este la zambac, butași de tulpină și de frunze, cum este la crinul regal – în condiții de seră și temperatură de 18-20 grade Celsius. Unele specii se înmulțesc și prin bulbi aerieni ce se formează la subsoara frunzelor, cum este la L. tigrinium și L. bulbiferum. Recoltarea florilor de crin se face când primul boboc a crăpat și își expune culoarea fără a fi deschis. Florile de crin sunt o podoabă a grădinilor, dar și în ghivece, mai ales dacă sunt și parfumate. De mii de ani, florile de crini au fost utilizate în ceremoniile religioase fiind o plantă dedicată zeiței frumuseții. Crinul alb este simbolul purității și al inocenței. Este floarea Fecioarei Maria.

https://www.facebook.com/diaconescu.cornelia/posts/10205965277073210

Răspundeți la acest subiect

Acest site utilizează cookie-uri și alte tehnologii de urmărire pentru a face diferența între calculatoarele individuale, setările de servicii personalizate, scopurile analitice și statistice, personalizarea conținutului și difuzarea anunțurilor. Acest site poate conține și module cookie terță. Dacă continuați să utilizați site-ul, presupunem că acesta corespunde cu setările curente, dar le puteți modifica oricând. Mai multe informații aici: Politica de confidențialitate și de folosire a cookie-urilor