Când ajungi la "apogeul păcatului" este ca și atunci când...

Când ajungi la "apogeul păcatului" este ca și atunci când ajungi la apogeul virtuții.. Pentru că există și o "dogmatică a păcatului", "dogmatică a răului", "mistica plăcerii".. care este la fel de sensibilă și de subțire pentru sufletul omului, cum este și Mistica Rugăciunii. Așadar, dacă unul se bucură când citește la rugăciune și simte că se urcă la Dumnezeu, și-L gasește pe Dumnezeu prin rugăciune, altul se simte bine în păcat, până ajunge la plăcerea păcatului, în așa măsură, până ajunge la deprinderea demonică.. Și spune: nu mă pot lăsa, nu mă mai pot opri, nu mă interesează că e păcat sau ce spune credința, eu îmi trăiesc viața, trăiesc cum îmi place mie, fac ce vreau eu, nu mă oprește nimeni, nu mă poate obliga nimeni să-mi schimb voința.. și în final, sfârșește cum o vrea Dumnezeu! „Căci nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc. (Rom. 7,19).” “Duhul este osârduitor, dar trupul neputincios” (Matei 26:41). "Că Eu nu voiesc moartea păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele!"(Iezechiel 33:11) Dar și la un apogeu de păcat, tot te ia în primire "cineva", și îți dă o direcție, fie spre cercetare, fie spre însemnare, fie spre necaz, fie spre oprire, fie spre îndreptare.. noi nu știm, dar Părintele Dumitru Stăniloae numește acest capitol "Cunoașterea lui Dumnezeu din împrejurările vieții"!

Răspundeți la acest subiect

Acest site utilizează cookie-uri și alte tehnologii de urmărire pentru a face diferența între calculatoarele individuale, setările de servicii personalizate, scopurile analitice și statistice, personalizarea conținutului și difuzarea anunțurilor. Acest site poate conține și module cookie terță. Dacă continuați să utilizați site-ul, presupunem că acesta corespunde cu setările curente, dar le puteți modifica oricând. Mai multe informații aici: Politica de confidențialitate și de folosire a cookie-urilor