Am zodia... Aurel Chiorean
Am zodia ascunsă în dor ce mă înfășoară, în vara ce-a trecut de a dat în mine iama, sunt timpuri care stau în rânduri ca la moară, iubirea, visul, taina și poarta mea și teama.
Sunt timpuri care nu-s, iubito, decât vină, în viața mea nescrisă, pierdut-am încă un vis, văd cerul dintr-o toamnă, cum încă mai suspină, în dansul lunii stinse, în tot ce-a fost aprins.
Mi-e strofa inundată de stele care mor, pentru iubirea-n care, iubito-mi cresc copacii, cătând perechi de aripi... din verdele de zbor, în vântul unui haos și-n dorul tău...săracii.
Mi-e zodia ascunsă, în lumea stând să plângă, amarnici ani s-au scurs în infinite rânduri, mă doare mâna care, îmi pare că-i nătângă, când o tăcere-mi stinge, cuvintele în rânduri.