Alergare Aurel Chiorean Alerg spre apusul zilei, în geamătul...

Alergare Aurel Chiorean

Alerg spre apusul zilei, în geamătul răcorii, visarea de la ţărmuri, să-mi fie ce a fost, ajuns de acum în vrană, mi-e vântul nerăbdării, când sufletul din mine, îţi este adăpost.

Mi-eşti plinul de iubire, un vis ce-mi ţine cerul, dau vamă pentru o vrajă, ca piatră de hotar, doar ziua ta mă arde, când dor mi-e grănicerul, în oglindirea vieţii, nu ştiu, mai ai habar?

Mi-e umbra doar broboane, când dorul tău mă ţine, O taină îmi devine din bezne, izvor curat, nu am un pact cu viata,căci ea îţi aparţine, sunt trăitor în lume, un veac, puţin ciudat.

Alerg şi-mi spun şi ruga, s-ajung în pragul serii, cuvântul meu din timpuri, mi-e margine de lume, mi-e sfântă rugăciunea, o spun în tihna cerii, dar visul dintr-o viaţă, aş vrea să şi-l asume.

Răspundeți la acest subiect

Acest site utilizează cookie-uri și alte tehnologii de urmărire pentru a face diferența între calculatoarele individuale, setările de servicii personalizate, scopurile analitice și statistice, personalizarea conținutului și difuzarea anunțurilor. Acest site poate conține și module cookie terță. Dacă continuați să utilizați site-ul, presupunem că acesta corespunde cu setările curente, dar le puteți modifica oricând. Mai multe informații aici: Politica de confidențialitate și de folosire a cookie-urilor